Starea justiţiei române se evaluează după stadiul proceselor de
mare corupţie. Soluţiile definitive şi irevocabile se lasă aşteptate şi
inculpaţii, sub umbrela prezumţiei de nevinovăţie, se victimizează
politic şi zburdă în libertate.. Ce se întâmplă în acest timp cu
justiţia noastră cea de toate zilele, la "talpa ţării", în milioanele de
procese penale şi civile de pe rolul instanţelor?
"Evenimentul zilei" propune un studiu de caz în care
justiţia a ajuns într-un timp rezonabil la o decizie definitivă şi
irevocabilă investită cu titlu executoriu. Potrivit acestei hotărâri
judecătoreşti aproape incredibile, trei români care au moştenit 1,64
hectare de teren intravilan în oraşul Fieni ar trebui să fie
împroprietăriţi cu 300 de hectare de teren extravilan în comuna Moroeni,
localitatea cu cel mai mare potenţial turistic din judeţ.
Fiind
o decizie definitivă şi irevocabilă ea nu poate fi amendată sau, măcar,
comentată nici de ministrul justiţiei. Agenţia Domeniilor Statului -
instituţia care ar trebui să scoată cele 300 de hectare din domeniul
privat al statului pentru a aplica hotărârile în lanţ ale instanţelor
dâmboviţene - încă se judecă pentru a îndrepta această aberaţie de
libertate a justiţiei.
Caz-şcoală de păcălit statul Cazul
"Moroeni" - pe care-l vom reconstitui în continuare, poate fi
considerat emblematic pentru modul în care autorităţile locale şi
judeţene îşi dau mâna şi apelează la instanţele de judecată pentru a
reconstitui drepturi de proprietate inexistente în favoarea unor
persoane influente, păcălind şi păgubind statul.
Fraţii Isaia,
Dumitru şi Nicolae Saulea au deţinut, împreună, 2,50 hectare de teren
intravilan în oraşul Fieni, judeţul Dâmboviţa. Moştenitoarele lor, Sonia
Albulescu, Steliana Nichita şi Floarea Pascale au revendicat pământul
în 2005.
La finele anului 2007, Comisia Judeţeană de stabilire a
drepturilor de proprietate asupra terenurilor din Dâmboviţa, condusă de
prefectul Iancu Caracotă, le recunoaşte şi le validează celor trei
moştenitoare dreptul de proprietate asupra a 8.600 metri pătraţi în
Fieni şi a 1.64 hectare de teren pe raza comunei Moroeni.
Moştenitoarele
Saulea se declară, iniţial, mulţumite de decizie. Ulterior se
răzgândesc, sunt nemulţumite, deoarece, spun ele, terenul extravilan din
Moroeni valorează mai puţin decât cel intravilan în Fieni. La
potenţialul turistic şi de dezvoltare al localitatăţii Moroeni afirmaţia
nu are suport în realitate şi s-ar putea spune că lucrurile stau exact
invers. Nu ştim dacă nemulţumirea este cauzată de intrarea în scenă a
lui Viorel Polexe, şeful Poliţiei oraşului Moreni (în prezent promovat
la IPJ Dâmboviţa), nici cum au intrat moştenitoarele în legătură cu el,
cert este doar că domnul Polexe este împuternicit cu procură de
reprezentare pentru a obţine mărirea suprafeţei din localitatea Moroeni,
prin aplicarea criteriilor legale de echivalare a terenurilor agricole.
Din acest moment începe sarabanda proceselor prin care pământul
statului ajunge, prin decizii legale, dar fără suport în realitate, în
proprietatea unor persoane private.
Recomandăm studiul cazului
Moroeni ministrului Administraţiei şi Internelor, Traian Igaş, şi
şefului CSM, Horaţiu Dumbravă, deoarece în subordinea domniilor lor se
află înalţi funcţionari publici şi judecătorii care au făcut posibilă
această aberaţie de libertate.
Pasul 1
În
dosarul civil 173/283/2008, înregistrat la Judecătoria Pucioasa,
moştenitoarele Saulea cheamă în judecată Comisia Locală de Fond Funciar
Fieni şi Comisia Judeţeană de Fond Funciar Dâmboviţa. Este solicitată şi
aprobată o expertiză care să determine coeficientul la care se va face
echivalarea terenurilor. Expertul Corneliu Garofeanu decide că
echivalentul a 1,64 hectare de teren intravilan în Fieni corespunde
suprafeţei de 300 hectare extravilan în Moroeni. Comisia din Fieni este
absentă, iar Comisia Judeţeană e reprezentată de jurista Cristina Dinu.
Nici una din părţi nu formulează obiecţiuni la raportul de expertiză.
Jurista Dinu se mulţumeşte să spună că, raportat la suprafaţa de
intravilan, echivalarea este "destul de mare" şi lasă verdictul la
aprecierea intanţei. Completul compus din judecătoarea Irina Mastacan şi
grefiera Mariana Geambaşu admite acţiunea moştenitoarelor Saulea ca
"întemeiată" şi validează expertiza. Prin aceeaşi hotărâre, instanţa
obligă Comisia Locală de Fond Funciar Moroeni la punerea în posesie şi
Comisia Judeţeană Dâmboviţa la emiterea titlului de proprietate pentru
cele 300 de hectare.
Lăsând la o parte modul cum expertiza a
fost luată de bună, nimeni nu s-a întrebat dacă Primăria Moroeni are
cele 300 de hectare ca să poată pune în posesie reclamantele. Sentinţa,
pronunţată în iunie 2008, rămâne definitivă şi irevocabilă în august
2008, nefiind atacată de părţi prin recurs (nerecurare). Comisia
Judeţeană de Fond Funciar a renunţat, practic, la calea de atac prin
recurs.
Pasul 2
Comisia Judeţeană de Fond Funciar
Dâmboviţa, conştientă că, mai devreme sau mai târziu va fi criticată
pentru "non-combat", deschide la rându-i un proces (dosar 1537/283/2008)
tot la Judecătoria Pucioasa, în care cheamă în judecată moş tenitoarele
Saulea şi Comisia de Fond Funciar Fieni şi cere revizuirea sentinţei
din procesul anterior. Comisia din Fieni absentează iar. Aceeaşi juristă
Cristina Dinu susţine că instanţa a aplicat în iunie 2008 "un alt
coefiecient de echivalare decât cel prevăzut de lege", unul greşit, iar
sentinţa anterioară trebuie revizuită. Cererea de revizuire este
respinsă întemeiat pe 16 septembrie 2008, din primul termen de judecată, deoarece revizuirea nu este posibilă decât în
cazuri prevăzute expres şi limitativ de lege, iar "aplicarea greşită a
unei dispoziţii legale" se putea invoca doar prin recurs, cale de atac
legală pe care Comisia Judeţeană de Fond Funciar Dâmboviţa a ales să nu o
folosească.
Pasul 3
Comisia Judeţeană Dâmboviţa
îşi foloseşte dreptul la recurs şi procesul se mută la Tribunalul
Dâmboviţa, secţia Civilă (dosar 1537/283/2008). Completul compus din
judecătoarele Dorina Ştefan, Anastasia Soare şi Gabriela Spătaru
constată că nu prea au pe cine judeca. Lipseşte chiar reclamanta,
Comisia Judeţeană de Fond Dâmboviţa, cea care atacase cu recurs sentinţa
Judecătoriei Pucioasa, lipseşte şi Comisia de la Fieni, este prezentă
doar avocata moştenitoarelor Saulea.
Completul judecă recursul
din plângerea depusă iniţial, unde juriştii Comisiei Judeţene de Fond
Funciar Dâmboviţa scriu negru pe alb că instanţa din Pucioasa, în primul
proces, a aplicat un alt coeficient decât cel prevăzut de lege, un
coeficient inventat de expertul Garofeanu printr-un simplu calcul
matematic. Mai reclamă juriştii în document şi că instanţa din Pucioasa a
dispus reconstituirea dreptului de proprietate pentru o suprafaţă care
nu este liberă de sarcini sau în posesia Primăriei Moroeni, ci se află
în administrarea unei persoane juridice care nu a fost parte în proces,
respectiv Agenţia Domeniilor Statului Dâmvoviţa.
Completul de la
Târgovişte ajunge la aceeaşi concluzie ca şi al doilea complet de la
Pucioasa: criticile primei sentinţe nu se pot face decât prin recurs,
care nu a fost promovat la timp şi nu mai este posibil. Revizuirea este o
cale extraordinară de atac, de retractare, însă legea nu permite
folosirea ei decât în cazuri prevăzute expres şi limitativ, iar procesul
aflat pe rol nu permite admiterea revizuirii neîndeplinind condiţiile
legale. Aşadar, Tribunalul Dâmboviţa respinge recursul ca nefondat, iar
acest verdict este definitiv şi irevocabil. Implicit, moştenitoarele
Saulea, reprezentate prin "împuternicitul" din umbră Viorel Polexe,
comandantul Poliţiei oraşului Moreni, moştenesc cu acte în regulă 300 de
hectare de teren extravilan în localitatea dâmboviţeană Moroeni.
Pasul 4
Prin
hotărârile din 5 februarie şi 5 martie 2009, Comisia Judeţeană de Fond
Funciar Dâmboviţa ia act de sentinţa definitivă şi irevocabilă
pronunţată de Tribunalul Târgovişte, înscrie moştenitoarele Saulea în
Anexa 30 a localităţii Moroeni cu 300 de hectare, invalidează propria
decizie anterioară în care acestea aveau dreptul la doar 1.64 hectare şi
comunică hotărârea Comisiei de Fond Funciar Moroeni şi Agenţiei
Domeniilor Statului Dâmboviţa, spre aducere la îndeplinire. ADS
Dâmboviţa obiectează că pământurile în cauză fac parte din domeniul
privat al statului pe care doar le administrează, că decizia de scoatere
din proprietatea statului şi trecerea în proprietate privată a unor
terţi ar trebui luată la Bucureşti şi, fapt, foarte important, că nu a
fost parte în proces, dar este afectată direct de urmările acestuia.
În
martie, mai şi iunie 2009, prin trei adrese consecutive, preşedintele
Comisiei de Fond Funciar Dâmboviţa, prefectul Iancu Caracotă - uitând
parcă ce rol important a avut comisia condusă de el în echivalarea
eronată a suprafeţelor de teren - trimite adrese oficiale Agenţiei
Domeniilor Statului Bucureşti, prin care cere aprobarea restituirii din
domeniul privat al statului a celor 300 de hectare de teren. Din martie
până în august 2009, ADS Bucureşti returnează de două ori dosarul
moştenitoarelor Saulea, cu obiecţia că ADS nu a fost parte în proces,
implicit hotărârea judecătorească nu îi este opozabilă şi ea încalcă
prevederile legii. În august 2009, Prefectul Caracotă îi scrie
împuternicitului Viorel Polexe, asigurându-l că a făcut toate
demersurile posibile, dar ADS Bucureşti refuză să se conformeze, motiv
pentru care îl sfătuieşte să se adreseze "instanţelor judecătoreşti
competente şi instizuţiilor abilitate ale statului (Parchet, Poliţie)"
ACUZE. Iancu Caracotă, actualul prefect de Dâmbovița, acuzat de
non-combat când a pierdut terenul, acum se zbate să-l dea pe tavă
polițistului Polexe.
În loc de epilog
În
2010, prin dosarul 1044/277/2010, ADS solicită şi obţine în instanţă
revizuirea hotărârii judecătoreşti şi strămutarea dosarului la Ju de
cătoria Pătârlagele, judeţul Buzău. Această instanţă face o nouă
echivalare şi ajunge la o concluzie stupefiantă: moştenitoarele Saulea
au dreptul la 253,94 hectare de teren, şi nu la 300 de hectare, cât se
decisese la Pucioasa. ADS atacă prin recurs şi sentinţa pronunţată la
Pătârlagele şi, astfel, în scurt timp, Tribunalul Buzău va avea ultimul
cuvânt în cazul Moroeni.