România, promovată pe CNN, Euronews şi Eurosport.

Destinaţia turistică România va fi promovată timp de un an, pe trei posturi internaţionale de televiziune, CNN, Euronews şi Eurosport. Campania, demarată de Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului (MDRT), costă aproape 5 milioane de euro, din fonduri europene.

În cadrul campaniei de promovare, care se va desfăşura timp de 12 luni, vor fi difuzate spoturi publicitare de 30 şi 20 de secunde pe CNN, Euronews şi Eurosport.

Va fi un spot general de prezentare de 30 secunde şi câte două spoturi de 20 secunde pentru turismul în natură şi cel cultural.

"Conceptul spoturilor subliniază valorile României, resursele unice incontestabile, avantajul competitiv de a se putea baza încă pe o natură în mare parte neatinsă şi sănătoasă, o resursă rară şi valoroasă pentru viitorii vizitatori. Conceptul creativ al spoturilor pune în valoare moştenirea culturală românească, un mix bogat de influenţe istorice, autenticitate românească şi tradiţional", descriu spoturile reprezentanţii Ministerului Dezvoltării, într-un comunicat de presă.

Cum au fost selectate posturile TV

Posturile de televiziune au fost selectate în funcţie de audienţa în rândul persoanelor cu venituri peste medie care călătoresc în interes de afaceri şi de plăcere, de cel puţin şase ori pe an, conform datelor furnizate de European Media and Marketing Survey (EMS) pentru anul 2010.

Campania urmăreşte să promoveze brandul turistic naţional pe canalele internaţionale de televiziune, în scopul creării unei imagini pozitive a României ca destinaţie turistică, al creşterii gradului de cunoaştere a ţării noastre pe plan internaţional, al consolidării vizuale a brandului de destinaţie şi al creşterii numărului de turişti.

Valoarea totală a campaniei de promovare este de 4,96 milioane euro cu TVA, fonduri europene nerambursabile, prin Programul Operaţional Regional 2007-2013, Axa 5, operaţiunea "Crearea unei imagini pozitive a României ca destinaţie turistică prin definirea şi promovarea brandului turistic naţional".

Compania câştigătoare a licitaţiei prin care s-au achiziţionat serviciile de publicitate este MediaA Investment Communication SRL.

 Sursa: EVZ.ro Vezi aici VIDEO

Ipocrizia Europei de Vest

Prin natura firii, omul uita momentele mai grele din viata sa. Nu acelasi lucru se intampla si cu istoria. Ea nu uita, nu este partinica, dar poate fi denaturata in scopuri ce cu greu pot fi clasificate ca fiind oneste sau pline de moralitate.

Stim ca in Romania se minte, cel mai adesea "prin omisiune", stim ca adevarul este distorsionat si prezentat dupa cum o cer interesele momentului. Ce s-ar fi intamplat daca adevarul despre evenimentele din decembrie 1989 ar fi fost prezentat asa cum este?! Da, am fost ajutati, nu trebuie sa ne fie rusine si nici nu mai conteaza cine a facut-o. Sa incercam sa ne inchipuim care ar fi fost soarta a mii de fesenisti, daca romanii ar fi stiut adevarul istoric.

Sunt destui aceia care stiau ca aproape tot ce produceam pleca la rusi, dar sunt prea putini aceia care stiu ca multumita lui Winston Churchill, Romania a fost obligata sa traiasca sub control sovietic in proportie de 90% (9 octombrie 1944). Sa adaugam doar ca tari precum Ungaria sau Iugoslavia "beneficiau" doar de 50%, iar Grecia de 10%. URSS si tarile vestice victorioase au condamnat Romania la plata unor datorii uriase de razboi, aproximativ 1.200 milioane de dolari, iar in Europa de vest declansau celebrul plan Marshall.

Sa mentionam doar ca in perioada septembrie 1944- martie 1947, venitul national a fost de aproximativ 1.245 de milioane de dolari! Si pentru a ne demonstra cat de impartiala este justitia internationala, Germania era scutita de plata a 200 de milioane de dolari, suma ce reprezenta datoria catre ... Romania. Ca sa compenseze, marinimoasa URSS isi "recupera" datoria de razboi, 300 de milioane de dolari, la preturile corespunzatoare anului ... 1938 si la un curs valutar stabilit de economistii rusi.

Venind in zilele noastre, nu putem sa nu admiram tenacitatea cu care a fost distrusa tara noastra. Atat din interior, cat si din exterior. Probabil ca multi se asteptau ca Vestul sa ne puna pe tava mult dorita friptura. Au facut-o dupa ce ne-au obligat sa inchidem in Banat cel mai mare combinat de producerea si industrializarea carnii de porc. Tot Vestul cel binevoitor ne-a ajutat sa trecem combinatul siderurgic de la Galati in mainile anglo-indienilor, considerand ca unde s-a dus porcul din ograda se poate duce si otelul.

Cat despre demontarea si vanzarea fabricilor si uzinelor ca si fier vechi prietenilor din lumea araba, care intamplator au relatii foarte stranse de prietenie cu mama Rusia, se poate continua cu: Au fost odata... La fel putem spune si despre gazul natural, despre curentul electric s.a.m.d.

Desi pare o mare realizare, emigrarea spre Vest a fortei de munca brute a insemnat un castig imens nu pentru Romania, ci pentru destinatari, care se confruntau cu o crestere accentuata a masei de pensionari si o scadere a numarului de cotizanti. Din fericire, procesul a fost incetinit si azi ni se fura, pardon, este ajutata sa se afirme materia cenusie. De ce sa cheltuiasca ei miliarde in educatie cand pot primi totul gratis?!

Desigur ca nu putem sa ii culpabilizam doar pe vestici sau pe estici ca doresc sa puna stapanire totala pe Romania; nimic nu ar fi fost posibil fara ajutorul nepretuit al iubitorilor de tara si neam, adevarati patrioti, care nu ne-au lasat sa murim de foame, dar nici sa muncim. Iar rasplata fara munca gasim doar la jumatate dintre asistatii sociali.

Timp de 50 de ani, tarile vestice si-au oblojit ranile dobandite in razboi, iar astazi vin in fata noastra si cu o ipocrizie fara margini ne invata cum sa stam in genunchi si in fata lor. Tot ele, in timp ce ne vorbesc despre coruptia la nivel inalt, sprijina (nu sanctioneaza!) bancile care au fraudat economiile mondiale, declansand o criza ce a trimis in strada zeci de milioane de tineri. Din banii cetatenilor!

In aceste conditii, noi cum ingenunchem: catre Est sau catre Vest?! Si ca veni vorba, "politicienii" nostri au aflat ca omul a trecut la pozitia bipeda?! Sursa: Ziare.com

HU: Legea privind reorganizarea teritoriala a trecut tacit de Senat

O initiativa legislativa a parlamentarilor UDMR prin care se propune infiintarea a 16 regiuni de dezvoltare, printre care una in care sunt grupate judetele Covasna - Harghita - Mures, precum si organizarea a cinci macroregiuni de dezvoltare, a trecut tacit, joi, de Senat.

Propunerea legislativa, initiata de toti parlamentarii UDMR, vizand modificarea si completarea Legii 315/2004 privind dezvoltarea regionala in Romania avea termen de adoptare tacita data de 10 februarie, potrivit site-ului Senatului.

In proiect se mentioneaza ca pe terioriul Romaniei sunt constituite 16 regiuni si cinci macroregiuni de dezvoltare, care nu sunt unitati administrativ-teritoriale si nu au personalitate juridica.

Presedintele Traian Basescu a declarat joi ca va discuta cu partidele politice solutii ca pana in 2012 Romania sa fie reimpartita din punct de vedere administrativ pentru stimularea investitiilor, iar el isi va relua rolul de a face populatia "reticenta" sa inteleaga aceasta masura.

"Tara, asa cum este organizata, nu poate stimula dezvoltarea. Avem decizii pe suprafete mult prea mici, ma refer la judete, si avem decizii extrem de greu de negociat. Interesul unui judet ca un drum sa fie de la sud la nord, iar judetul urmator vrea unul de la est, la vest, ca pe acolo, pe Valea Trotusului, sunt primarii lui.

Va trebui sa reorganizam administrativ tara pentru a permite investitiilor sa se deruleze", a spus Basescu, adaugand ca aceasta va fi una din prioritatile sale in discutiile cu partidele politice si spera ca pana in 2012 sa fie adoptata o solutie in acest sens.Sursa: Ziare.com

Valvis: Romania va iesi din criza cand va sprijini IT-ul si energiile regenerabile

Romania va iesi din criza atunci cand va sprijini sectoarele cu un avantaj competitiv fata de alte tari, cum ar fi IT-ul, agricultura si energiile regenerabile, este de parere omul de afaceri Jean Valvis, fondatorul brandurilor Dorna si La Dorna.

"Este extrem de urgent sa fie identificate sectoarele care reprezinta un avantaj competitiv fata de alte tari. Asta inseamna ca traim intr-o lume cu o competitie foarte dura si intr-un asemenea context trebuie identificate sectoarele unde Romania are niste atuuri economice. Dupa parerea mea sunt trei sectoare: IT-ul, agricultura si energiile regenerabile", a declarat Valvis, citat de Mediafax.

Potrivit acestuia, in cele trei sectoare trebuie dezvoltata o strategie coerenta, care sa nu fie schimbata cu fiecare ministru sau cu fiecare guvern si care sa fie aplicata in urmatorii 10 ani.

"Trebuie ca statul sa puna jos niste stimulente si, cu acestea, sa dezvolte sectoarele competitive. Nu prin dependenta, nu Romania piata care consuma si se indatoreaza, ci Romania care produce si cucereste exportul. Trei lucruri inseamna crestere economica: consum, investitii si export. Daca nu am consum ridicat, investitii mari facute si capacitate de a exporta, economia inseamna doar vorbe goale", a adaugat Valvis. 

Sursa foto: zf.ro

Ce spuneti dargi bloggeri, voi cand credeti ca o sa iasa România din criza?

G.Verheugen: Romania are nevoie de politicieni care pun interesul tarii pe primul loc

Fostul comisar european pentru extindere Gunter Verheugen considera aderarea Romaniei la Uniunea Europeana un succes, in ciuda faptului ca tara este tinuta pe loc de subdezvoltarea politica si administrativa, precum si de coruptie, un obstacol major pentru investitiile straine.
"Ceea ce am dorit sa obtinem prin integrarea Romaniei, o integrare ferma si ireversibila in structurile europene si euroatlantice, s-a realizat. Intentia era sa facem ireversibile transformarile democratice ale Romaniei si, ca o consecinta a acestora, tara sa devina o ancora de stabilitate si pace in aceasta parte a Europei(...)Romania a fost invitata (sa adere la UE, in 1999 - n.r.) din motive politice si strategice extrem de importante.

Tara a indeplinit ceea ce era asteptat sa indeplineasca si europenii au motive sa fie recunoscatori, deci vad aderarea ca pe un succes", a declarat Verheugen intr-un interviu acordat pentru Gandul.

Fostul comisar admite ca Romania are inca o sumedenie de slabiciuni in diverse sectoare.

"Tara este mai putin dezvoltata politic decat altele, dar, in opinia mea, este o chestiune de timp si apartenenta la UE cu siguranta va ajuta Romania sa isi imbunatateasca capacitatile administrative, care sunt inca slabe, trebuie sa o spun, si functionarea sistemului judiciar, care este obstacol major si pentru investitiile straine. Oamenii ar trebui sa fie constienti ca un sistem judiciar imprevizibil nu este doar o problema interna, ci impiedica investitorii internationali sa vina in tara. Si coruptia este un fenomen binecunoscut in Romania care trebuie si este infruntat", a explicat fostul comisar.

Intrebat, in aceste conditii daca s-a schimbat ceva in Romania la aproape 4 ani de la aderarea la UE, acesta a comentat: "N-as spune ca nimic nu s-a schimbat. Vad mari eforturi ale guvernului si ale institutiilor, iar pentru mine nu este nicio surpriza ca ia timp. Totul este o chestiune de cultura politica(...) Aveti nevoie o astfel de cultura politica ce nu mai este orientata catre interesul individual sau al unui singur grup. Aveti nevoie de politicieni care pun interesul al intregii societati, al tarii, pe primul loc si apoi interesul lor. Dar acesta este un lucru pe care o societate trebuie sa-l invete si este nevoie in timp. Partenerii unei astfel de tari ar trebui sa ajute si sa aiba un pic de rabdare".

Washington, Bruxelles, Moscova, para mălăiaţă (şi românul, la prima strigare)

“Lumea este tot ce se întâmplă. Lumea este totalitatea faptelor, nu a lucrurilor.” - ne spune Ludwig Wittgenstein în Tractatus Logico-Philosophicus, şi, vreau sau nu, din lipsa argumentelor, ar trebui să fiu de acord cu afirmaţia marelui gânditor. Cum însă există şi alte puncte de vedere conform cărora, de exemplu, ,,Ştiinţa este foarte fragmentată şi abordarea realităţii se face prin Aparenţă (Maya)(...). Ştiinţa nu cunoaşte încă adevărul chimiei şi fizicii. Cu aproximaţie, la fiecare zece ani, vechile adevăruri sunt abandonate sau modificate din cauza rezultatelor cercetării. Deci, când omul încearcă să compare ştiinţa cu lumea spirituală, el compară o ştiinţă a cărei finalitate nu este cunoscută cu adevărul spiritual pe care el nu îl cunoaşte” (Sri Sathya Sai Baba citat de către C. R. Priddy în Beyond Science. On the Nature of Human Understanding and Regeneration of Its Inherent Values, http://home.no.net/rrpriddy/indexbey.htlm), trebuie să am, măcar, rezerve.

Desigur, când, azi, aud ceva, mâine, acel ceva e altceva, scrâşnesc din dinţi, ca omul care şi-ar dori ca orice chestiune, zic eu, de substanţă, să aibă măcar un început şi un sfârşit, conturat la nivelul unui rotund, încât să pot pune şi eu, liniştit, o vreme, capul pe o pernă. Un fel de teorie a ciclicităţii, şi ea de pus sub semnul întrebării (poate chiar banală), dacă am în vedere, fie şi numai empirismul enunţat, mai întâi de către Thomas Hobbes (1588-1679) (,,Nimic nu a existat în intelect înainte de a fi în simţuri”) şi apoi de către John Locke (1632-1704) cel care a mai pus o virgulă, a adăugat trei cuvinte, o prepoziţie simplă, şi a dărâmat ani (zeci) de cercetare, ştiinţă şi credinţă. Hobbes a avut parţial dreptate, ne spune Locke, cu oarecare ironie. ,,Nimic nu a existat în intelect înainte de a fi în simţuri, cu excepţia intelectului însuşi”), zice el şi deschide perspectivele apriorismului kantian.

E, păi, nu îţi vine să îţi tragi un glonţ în cap?! Tocmai când crezi că l-ai prins până şi pe dracu, l-ai făcut ghem şi îl poţi da chiar şi de-a dura, uite-l, nu e! Ca să vezi ce e lumea! Lumea gândului (că „din ce este cel mai mult gândul este”- Socrate) şi a Cuvântului prezent, pe la noi, încă de dinaintea începutului. ,,La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi cuvântul era Dumnezeu” - versetul 1.1 din Sfânta Evanghelie după Ioan, spune tot. Ba, mai mult, îmi trage storurile şi rămân, o vreme, şi mut şi în beznă.

Cum soarta şi sensul omului ţin de prezenţa lui în lume prin limbaj (mai pe româneşte, prin a da din clanţă), că altfel ia câmpii, contextual, schimb şi eu semantica (cuvântului) şi încerc să re-gândesc şi să-mi re-formulez lumea prin restrângere şi raportare, având în vedere contextul de exprimare. În consecinţă, privesc în jur, încerc să înţeleg, să-mi aşez corect sufletul pe linia vieţii, să vorbesc şi...nedumerire! Din nou, ea, lumea, globalizată, un fel de Turnul Babel, parcă acum, înainte de potop! (în vremurile biblice, după!). Chiar că am dat de dracu!.

Mda, chiar şi aşa, fără a şti pe ce lume sunt, îmi fac curaj, (cumva, cumva tot trebuie să o scot la capăt!) şi încep a crede că datul meu din clanţă ar avea structură metafizică, iar eu aş fi un fel de ,,filosof”. Poziţie cândva, bună! Azi... Dar decât un încurcă lume, sef peste o gloată înfometată, mai bine...

E, altă viaţă! Măcar de-acum am şi eu, cât de cât, acolo, un statut. În consecinţă, mă întorc la ale mele şi, din tălmăciri, studii şi răstălmăciri, aflu că întregul, inclusivitatea şi coerenţa înţelegerii ar fi cele mai importante idealuri ale metaştiinţei iar scopul general al ei ar fi promovarea înţelegerii ce poate coagula, fie şi numai ideea de unitate a lumii. Altfel spus, Coerenţă, consens, înţelegere ar fi (la prima strigare, apoi păpica, fără ea nu se poate!), cam ce-ar trebui pentru unitatea oamenilor. Inclusiv a politicienilor. Evident, dacă şi ei fac parte din categorie!

Acum, că tot a venit vorba: de ce nu s-o înţelege şi n-o fi uniţi cei din politică? La drept vorbind, răspunsul e logic şi la vedere, dar, zice-se, prin târg, că dracu ar şti mai bine! Ce-i drept, Dumnezeu, din câte se spun unii, ar fi prins cu noua ordine în univers, şi nici că s-ar mai baga! Ne-ar lăsa aşa, ,,să fierbem în suc propriu”. Ce să mai zici?! Asta am vrut, asta avem! În plus, Domnul a dat, Domnul a luat, Domnul fie lăudat! – e o chestiune ce ar ţine, la prima vedere, doar de teologie, însă nici filosofiei politice nu-i este străină! Chestiunea, evident! Mai ales aia cu luatul! De! Domnul a dat, Domnul a luat, Domnul fie lăudat! Şi noi stăm, Nătăfleaţă că, doar, doar, o pica vreo pară... Mălăiaţă ar fi tocmai pe gustul , însă... Ăia de la Washington, Bruxelles sau Moscova, acum, ce-or face? Că până mai ieri... Ştiţi voi mai bine! În plus, povestea cu lupul, năravul şi părul o învăţăm de cum zărim lumină. Apropo: ,,Am zărit lumină pe pământ/ Şi m-am născut si eu/ Să văd ce mai faceţi/Sănătoşi? Voinici?/Cum o mai duceţi cu fericirea?” MarinSorescu

Duminică, 07 11 2010
Bulzeşti, Dolj,
Nicolae Bălaşa

ROSTUL

Cand te desparti din vina ta, încerci o vreme sa te lupti cu ireversibilul, îti dai seama ca n-are sens, te lamentezi de forma si renunti. Cand te desparti din vina celuilalt, ai nevoie de o perioada de timp ca sa întelegi ce s-a întamplat. Iei povestea de la capat, pas cu pas si te chinui sa pricepi ce n-a fost bine si unde ar fi trebuit ca lucrurile sa apuce pe alt drum.

La fel se întampla si atunci cand te desparti de tara ta. Dezamagit, înselat, manios, îndurerat. Nu ti-e usor s-o lasi. Tara si mama nu ti le alegi. Te asezi pe celalalt mal al lumii si cauti raspunsul: ce s-a întamplat cu tara mea de-am fost nevoit s-o parasesc.

Romaniei i-a disparut rostul. E o tara fara rost, în orice sens vreti voi. O tara cu oameni fara rost, cu orase fara rost, cu drumuri fara rost, cu bani, muzica, masini si toale fara rost, cu relatii si discutii fara rost, cu minciuni si înselatorii care nu duc nicaieri.

Exista trei mari surse de rost pe lumea asta mare: familia, pamantul si credinta.

Batranii. Romania îi batjocoreste cu sadism de 20 de ani. Îi tine în foame si în frig. Sunt umiliti, bruscati de functionari, uitati de copii, calcati de masini pe trecerea de pietoni. Sunt scosi la vot, ca vitele, momiti cu un kil de ulei sau de malai de care, dinadins, au fost privati prin pensii de rahat. Vite slabe, flamande si batute, asta au ajuns batranii nostri. Caini tinuti afara iarna, fara macar o mana de paie sub ciolane.

Dar, ce e cel mai grav, sunt nefolositi. O fonoteca vie de experienta si întelepciune a unei generatii care a trait atatea grozavii e stearsa de pe banda, ca sa tragem manele peste. Fara batrani nu exista familie. Fara batrani nu exista viitor.

Pamantul. Care pamant? Cine mai e legat de pamant în tara aia? Cine-l mai are si cine mai poate rodi ceva din el? Majestatea Sa Regele Thailandei sustine un program care se intituleaza "Sufficiency Economy", prin care oamenii sunt încurajati sa creasca pe langa case tot ce le trebuie: un fruct, o leguma, o gaina, un purcel. Foarte inteligent. Daca se întampla vreo criza globala de alimente, thailandezii vor supravietui fara ajutoare de la tarile "prietene".

La noi chestia asta se numeste "agricultura de subzistenta" si lui tanti Europa nu-i place. Tanti Europa vrea ca taranii sa-si cumpere rosiile si soriciul de la hypermarketuri frantuzesti si germane, ca d-aia avem UE.
Cantatul cocosilor dimineata, latratul vesel al lui Grivei, grohaitul lui Ghita pana de Ignat, corcodusele furate de la vecini si iazul cu salcii si broaste sunt imagini pe care castratii de la Bruxelles nu le-au trait, nu le pot întelege si, prin urmare, le califica drept niste arhaisme barbare. Sa dispara!

Din betivii, lenesii si nebunii satului se trag astia care ne conduc acum. Neam de neamul lor n-a avut pamant, ca nu erau în stare sa-l munceasca. Nu stiu ce înseamna pamantul, cata liniste si cata putere îti da, ce povesti îti spune si cat sens aduce fiecarei dimineti si fiecarei seri. I-au urat întotdeauna pe cei care se trezeau la 5 dimineata si plecau la camp cu ciorba în sufertas. Pe toti gangavii si pe toti puturosii astia i-au facut comunistii primari, secretari de partid, sefi de puscarii sau de camine culturale. Pe toti astia, care au neamul îngropat la marginea cimitirului, de mila, de sila, crestineste.

Credinta. O mai poarta doar batranii si taranii, cati mai sunt, cat mai sunt. Un strai vechi, cusut cu fir de aur, un strai vechi, greu de îmbracat, greu de dat jos, care trebuie împaturit într-un fel anume si pus la loc în lada de zestre împreuna cu busuioc, smirna si flori de camp. Pus bine, ca poate îl va mai purta cineva. Cand or sa moara oamenii astia, o sa-l ia cu ei la cer pe Dumnezeu.

Avem, în schimb, o varianta moderna de credinta, cu fermoar si arici, prin care ti se vad si tatele si portofelul burdusit. Se poarta la nunti, botezuri si înmormantari, la alegeri, la inundatii, la sfintiri de sedii si aghesmuiri de masini luxoase, la pomenirea eroilor Revolutiei. Se accesorizeaza cu cruci facute în graba si cu un "Tatal nostru" spus pe jumatate, ca trebuie sa raspunzi la mobil. Scuze, domnu parinte, e urgent.

Fugim de ceva ca sa ajungem nicaieri. Ne vindem pamantul sa faca astia depozite si vile de neam prost pe el. Ne sunam bunicii doar de ziua lor, daca au mai prins-o. Bisericile se înmultesc, credinciosii se împutineaza, sfintii de pe pereti se gandesc serios sa aplice pentru viza de Canada .

Fetele noastre se prostitueaza pana gasesc un italian batran si cu bani, cu care se marita. Baietii nostri fura bancomate, joaca la pokere si beau de sting pentru ca stiu de la televizor ca fetele noastre vor bani, altfel se prostitueaza pana gasesc un italian batran cu care se marita.
Parintii nostri pleaca sa culeaga capsuni si sa-i spele la cur pe vestici. Iar noi facem infarct si cancer pentru multinationalele lor, conduse de securistii nostri.

Suna-ti bunicii, pune o samanta într-un ghiveci si aprinde o lumanare pentru vii si pentru morti. 

Dan Puric / 1-Mai-2010, Romania

Dor de Romania?!? - un text care doare

Te arde. Ştiu că te arde. Dar dacă vii în România, aşteaptă-te să găseşti aici o societate profund polarizată, profund schizoidă. Din ce în ce mai polarizată şi mai schizoidă de la an la an. Mă tem că ai să găseşti - ca şi mine - o majoritate ponosită, subjugată compromisului şi lipsită de drepturi, despuiată pînă şi de propriile potenţialităţi, peste care tronează vulgar şi arogant o minoritate, îndrăznesc să spun ucigaşă, cu "gipane" supradimensionate, gata să te spulbere cu zile pentru singura vină de a te fi aflat în faţa scumpilor lor bolizi, gata să te stîlcească în bătaie pentru simplul moft de a-i fi încurcat în grandomania lor fără limite. Sînt indivizi care şi-au pierdut orice reper nu doar creştin, ci uman.

Iar lege nu există. Decît, poate, pentru proşti, în fond, asta e şi ideea. Sărmanii îi urăsc pe bogaţi, îi dispreţuiesc pentru comportamentul lor, dar în adîncul inimii îi invidiază, le admiră viaţa şi ar vrea să fie ca ei. Să poţi ajunge din terorizat terorist, iată visul ce merită visat!. Oamenii au uitat să(-şi) vorbească şi latră. Se comunică aproape monosilabic: băi, măi, vino, du-te, hai, mă-ta; toate formulele de politeţe, de bunăvoinţă, cuvintele acelea galante, cu consistenţă, noimă şi duh, care te îmbogăţesc, care îţi descreţesc fruntea şi îţi fac ziua agreabilă - mulţumesc, bună ziua, ce mai faceţi, mă bucur pentru dumneavoastră - par să fi ieşit din uz. Trăiesc numai în dicţionare şi, din cîte îmi dau seama, dicţionare nu prea mai foloseşte nimeni.

Lumea se îmbulzeşte în zona ta privată la bancă, la poştă, la magazin.Lumea nu e senină şi demnă. Lumea care "se descurcă" e mereu grăbită, repezită, agresivă. În realitate, se fuşereşte la greu, şi totul pare dus numai pînă la jumătate. Hai, maximum pînă la trei-sferturi, după care "e bine şi aşa", se schimbă brusc direcţia, viziunea, prioritatea. Fidelitatea faţă de un principiu asumat e taxată drept rigiditate, criteriile-s bune doar în teorie. Flexibilitatea e cuvîntul de ordine azi, mai ales cea morală. Se practică, în plus, o exhibare degradantă, greţoasă a sexualităţii; senzualitatea femeii nu mai e cu perdea, e pornografie; machiajul e greu, decolteurile - adînci, bărbaţii - aţîţaţi în animalicul lor. Lucrurile sfinte sînt subiect de banc, iar spaţiul public este nespălat.

De gura adolescenţilor să te fereşti. Mulţi dintre ei nu mai respectă nimic şi pe nimeni, nici chiar (de fapt, asta în primul rînd) pe ei înşişi. Ruşinea a murit, cuviinţa îşi dă ultima suflare. Prin cartiere, cofetăriile s-au transformat în cazinouri.

Manelele au evadat din muzică şi s-au instalat în haine, în arhitectură, în maldărele de gunoaie din mijlocul parcurilor naţionale, în drujbe şi în termopane. Kitsch-ul acoperă ultimele bastioane ale solemnităţii şi ale decenţei. Piese de o frumuseţe elegant trasată cad în mîinile unor demolatori nu doar fără cultură, ci lipsiţi chiar şi de acea înnăscută delicateţe în faţa purităţii simple. Unii demolează chiar construind. Demolează autenticul şi frumosul, sluţesc peisajul şi handicapează sufletele privitorilor.
Natura, creaţie a lui Dumnezeu, e incendiată, braconată, furată, retezată la pămînt, lăsată să se irosească sub scaieţi. Aşa tratează mai-marii darul. Ţara-i un SRL. Al lor.

Preoţia se vinde şi se cumpără, moşiile sufleteşti se tranşează ca şi imobiliarele. Spiritul trebuie ancorat cu lanţuri în trotuar, ca nu cumva să leviteze. Trebuie îndesat cu talismane din pleu. Crucile trebuie împănate ca nişte ţoape ale tranziţiei, cu flori de plastic îndesate în jumătăţi de PET-uri pline de praf. Evlavia se exprimă în
doze mari de beton, în pseudo-icoane şi în podele sclipicioase. Lucrurile bune trebuie să fie mari. Bigotismul a devenit virtute şi vorbeşte în citate aproximative.

Ai senzaţia că sufletele rătăcesc răzleţe undeva într-un gulag invizibil, iar trupurile derutate, tracasate de griji, se preumblă singure, pustii şi pline de riduri de colo pînă colo, punîndu-şi ca unic ţel banul - fără de care eşti nimeni. Dacă nu ai bani, nu ai drepturi, nu primeşti respect, nici îngrijire, demnitatea persoanei umane stă în dimensiunea portofelului, în succes, în numărul de plecăciuni efectuate periodic faţă de pile suspuse. La cantitatea de muncă şi de stres pe care o presupune, o minimă prosperitate te costă sănătatea, căsnicia şi viaţa personală. Toţi vor să ajungă bogaţi repede, doar o viaţă au, şi ea se consumă integral aici, între
hoţi şi şmecheri, în această perpetuă senzaţie de nesiguranţă. Da, aşteaptă-te ca în România să te simţi în nesiguranţă.


Aşteaptă-te de asemenea să găseşti lucruri mai proaste decît "dincolo" la preţuri mai mari decît "dincolo", la salarii mai mici decît "dincolo".

Cine mai are oare instinctul de a produce realmente ceva, şi încă lucruri de calitate? O mai fi viu instinctul acela al ţăranului harnic şi cu scaun la cap de a diversifica, de a fi pregătit, de a umple hambarul cu lucrul mîinilor lui? Ori pasiunea meşteşugarului de a lăsa ceva solid în urmă, peste generaţii? Mai ţine cineva la ideea lucrului durabil şi bine făcut ca la o satisfacţie personală? Nu pot să îţi dau mari speranţe. Se practică intermedierea, comerţul, mutatul dintr-o parte într-alta a lucrurilor produse de alţii. Se practică mulsul.
Mulsul de bani de la stat, mulsul din fonduri europene. Toată ţara pare o ţeapă. Totul pare gestionat, legiferat şi administrat, de parcă ar avea în vedere un unic obiectiv: ţeapa. Cît mai mare şi cît mai repede.

Aşteaptă-te ca acela care a comis o ilegalitate să îţi pretindă să plăteşti în locul lui, iar dacă refuzi să o faci, să se indigneze că "nu e drept".
Şmecheria e numai a lui, dar vinovăţia e la comun, ca la comunişti. Cînd e de luat, să ia singur, dar cînd e de dat, să dea toţi. Pretutindeni manipulare, dezinformare, naivitate întreţinută, sărăcie. Democraţia nu funcţionează, fiindcă dacă ar funcţiona ar însemna că poporul ar avea puterea, or eu nu văd asta niciunde. Educaţia e dinamitată, după cum e şi familia. Copiii rămîn de izbelişte, devoraţi de oboseala, precaritatea materială, visele consumiste sau ambiţiile de carieră ale părinţilor.
Sănătatea e un cadavru în putrefacţie, iar - dacă-mi permiţi metafora - la morgă nu funcţionează nici frigiderele, nici aerul condiţionat. Agricultura e în colaps; turismul e o glumă sinistră (avem brand, dar
n-avem produsul propriu-zis); sportul e cvasi-inexistent. Drumurile sînt omor cu premeditare.

Ai senzaţia că ţara nu e guvernată. Ai senzaţia că singurul care mai duce la o coeziune de vreun fel e fotbalul. Vei resimţi cu o acuitate dureroasă dezagregarea, disoluţia, absenţa oricărei strategii a poporului român pentru poporul român. Cine sîntem? Cine vrem să fim?


Dacă îţi pui asemenea întrebări, dacă te interesează ce cerem noi de la noi înşine ca neam şi ca stat, unde anume avem de gînd să ne poziţionăm în matricea naţiunilor, din punct de vedere cultural, politic, economic, unde ne vedem peste zece ani şi ce întreprindem, concret, pentru asta, mă îndoiesc că vei afla în ţară un răspuns.
Oamenii nu mai cred, nu mai speră, nu îi mai motivează nimic decît interesul propriu, chinurile şi frustrarea acumulată, dar zac inerţi civic, vociferînd inutil în faţa televizorului sau pur şi simplu epuizaţi, preferînd să se lase conduşi. Direct în stîlp sau în şanţ.
Pare că nu-i mai şochează nimic, nu-i mai oripilează nimic, nimic nu li se mai pare strigător la cer.

Patria e enclavizată. Căci da, singurele care mai trăiesc, care mai respiră cît de cît normal, care mai ţintesc către ceva, care nu au fost carbonizate încă în acest război civil mocnit, dar generalizat sînt cîteva discrete enclave de dreaptă judecată, de deschidere, de iniţiativă, de profesionalism, de activitate creatoare, de revoltă şi construcţie, de demnitate, de mărturisire, de creştinism autentic, de delicateţe revigorantă, de dăruire şi bunătate, de gîndire pe termen lung, de convingere în nişte valori perene, clare şi nenegociabile.

În faţa acestor oameni, care se încăpăţînează să dea ce au mai bun din ei în aceste condiţii (pe care tu abia reuşeşti să le suporţi în trecere), îţi vei pleca fruntea şi te vei simţi inferior. Unii zic că enclavele sînt majoritare şi probabil că e adevărat. Dar nemaiputînd comunica între ele, neputîndu-se uni şi acţiona în front comun, sînt, practic, anihilate. Urletul ubicuu al imposturii îi ascunde, vrînd să îi facă muţi şi invizibili. Caută să le discrediteze eforturile, îi bruiază şi descurajează sistematic, ca într-un plan perfid menit să convingă că verticalitatea aici e imposibilitate şi povară. Uneori reuşeşte. Enclavele bine-crescute îşi acceptă marginalitatea, efectuînd mişcări retractile către forul interior al propriei fiinţe, refugiindu-se în anonimat ca să se salveze măcar pe sine.
Înţelepciunea lor proaspătă, răbdarea lor purificatoare se transmite ca alchimia numai pe filiere de iniţiaţi, iar copiii lor vor suferi precum ciudaţii şi inadaptaţii societăţii.

Vino, dacă însetezi tare, dar ai să pleci mai îndurerat şi mai confuz, realizînd că, de fapt, alternativa perpetuă în care trăieşti, dulcele intangibil, posibilitatea acelui acasă la care visezi mereu şi-n care, ca emigrant român, eşti suspendat o viaţă întreagă, de fapt nu există.
A murit şi, încet-încet, va muri şi în tine.

... impotriva prostiei zeii insisi lupta in zadar ...

Autor: Alin Fumurescu

Alin Fumurescu - preda filosofie politica la Indiana University-Bloomington (deocamdata)

"Pana acum am facut medicina, am condus sau/si colaborat la mai multe
publicatii - NU, Ziua, Tribuna, Steaua, Ziarul de Cluj, Clujeanul,
Evenimentul Zilei, Business Magazin, Money Express, Cotidianul, Dilema
Veche, ma tarasc prin pesteri, am scris piese de teatru (una jucata la
Teatrul National Tg-Mures, alta la Teatrul National din Cluj), merg la
pescuit, am terminat Filosofia, doua masterate in Stiinte Politice
(unul in Franta, celalalt in USA), am explorat un afluent necartat al
Amazonului, sunt ABD la Indiana University-Bloomington, iar cand ma
satur de stat pe canapea ma catar pe munti sau lesin de caldura prin
desert. Habar nu am ce voi face in continuare... "