Opinii: Răbdare, răbdare, dar... şi noi, că orişice, ...orişicum!”

 

Răbdare, răbdare, dar... şi noi, că orişice, ...orişicum!”

Şi eu, ca tot românul, care se uită la televizor (în ideea de a mă informa şi de a înţelege lumea înconjurătoare, de a mi-o reprezenta, măcar la nivelul limbajului pentru a găsi şi a-mi da, evident, un sens - în ultimă instanţă, test de inteligenţă şi adaptare), văd şi aud, de acolo, că tot ce mi se întâmplă ar ţine de faptul că aş fi... sub limită. Că nu mă duce  gogoloiul şi, din acest motiv,  instituţii care mai de care, dar mai ales politice nu trebuie să-şi mai bată capul, câtă vreme ,,chestiuni  arzătoare la ordinea zilei” depăşesc înţelegerea mea. Pe de altă parte, spune la ,,telembizor” ,,mon cher”, că, dacă mai vreau să mai bag mâine mămăligă în gură, (astăzi, în rai, n-a mai fost nici măcar mălai!) trebuie să accept. Cu alte cuvinte, starea actuală (a noastră, a tuturor, că dacă ar fi doar a mea, ,,trai pe vătrai, nineacă!”) e una de supunere,  nu una de pus sub semnul întrebării, de despicat precum firul în patru, de gândit şi de găsi soluţii. Ce să mai zic? La drept vorbind,  dacă a spus-o şi Brucan, trebuie să fiu cumva de acord cu faptul  că lumea se împarte în proşti şi deştepţi. Ei, bine, într-un context oarecare, pe vremea când mai  puteam glumi, un şef, (cu „foncţie”), mi-a reamintit , într-un oarecare târg mare, spusa profesorului. ,,Mda! - i-am răspun eu - şi aci regula e aceeaşi. ...Numai că  deştepţii   vin din provincie. Acum când provincia, ,,parcă e, parcă nu e”, contextual, mă tot întreb unde mă postez eu, unde se află semenul meu şi, evident, cel care o spune sus şi tare: „acceptă şi ai răbdare!”
Cu sufletul pus pe calea ferată, gata de capitulare, îmi aduc aminte că textul conform căruia în perioada contemporană, considerată ca fiind a treia tematizare filosofică, “lumea este dată prin comunicare, prin semnificare, şi lucrul este numai un semn printre semne. Semnul este primordial pentru că lumea nu există decât în măsura în care există limba, iar cunoaşterea este relativă la comunicare pentru că ordinea comunicării este prealabilă cunoaşterii”, (...) “animalele trăiesc în mediu; omul trăieşte în lume. Mediul se constituie la nivelul stimulilor şi indicilor, al semnalelor şi simptomelor, pe când lumea nu poate apărea decât la nivelul semnelor” (A. Codoban, Semn şi Interpretare, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2001, pp. 14-15) .
Mda! – iar aprob repetând: ,,animalele trăiesc în mediu; omul trăieşte în lume”,  şi asta pentru că , adaug eu, comunică (limbaj articulat la nivelul conştinţei).  Mă crucesc şi mă întreb (prin raportare la textul biblic): dacă, mai nou, comunicare nu e, nimic nu e? Altfel spus, ce nu comunicăm  nu există?  Nu! Sau cel puţin aşa spun F. van Eemeren şi R. Grootendorst în La Nouvelle dialectique, Éditions Kimé, Paris, 1996. p. 39. : ,,ceea ce este şi ceea ce cunoaştem ca realitate este relativ la comunicare: ceea ce nu comunicăm nu există”,
 Las la o parte citatul, fie şi numai  pentru faptul că lucrurile pot fi şi altfel, însă nu pot trece cu vederea că discursul este un act de limbaj în care trebuie măcar picurată, vrând  sau nu , informaţia. Iar ea, informaţia,  ar trebui  redată la nivelul unei structuri logice şi coerente, căreia, după spusa lui Noica, i s-ar asociza şi un înţeles. Înţeles, adăugăm noi, dacă şi numai dacă, în exprimare este şi un gram de adevăr. Altfel spus, aceste acte de limbaj sunt  percepute dacă receptorul este în măsură să recunoască şi propoziţiile şi funcţia lor comunicativă, să distingă între un act de limbaj direct sau indirect, simplu sau complex, şi să-i cunoască valoarea de adevăr. În caz contrar, discursul, oricât de savant ar fi, este cam tot un fel de bălmăjală  în timpul căreia palavragiului îi scapă păsăreii pe gură.
Domnule, asta e!  Ca să vezi, abia acum îmi dau seamna de unde hoardele de porumbei prin centrul oaraşelor! Mai ales după campaniile electorale!
 Lăsând gluma, pentru o mai mare limpezime (evident, la nivel ştiinţific), trebuie să aduc aminte faptul că actele de limbaj posedă, din perspectiva autorilor menţionaţi mai sus,  cel puţin câteva proprietăţi:
1. actul de limbaj este o acţiune, în consecinţă informaţia pregăteşte, incită, ea are datele pentru valoarea de decizie, deci de acţiune;
2. actul de limbaj este un act intenţional;
3. actul de limbaj este un act convenţional care depinde, în realizarea sa, de anumite condiţii;
4. actul de limbaj este determinat contextual.
 În acelaşi scop, mă simt obligat să spun (fără a nuanţa), faptul că informaţia-enunţ este uşor  localizată şi considerată ca adevărată, dacă îndeplineşte măcar câteva condiţii de indentificare:
1. Condiţia de conţinut propoziţional;
2. Condiţia esenţială;
3. Condiţii pregătitoare;
4. Condiţii de responsabilitate  (ibidem, p. 39).
Dacă aş mai adauga la cele enunţate anterior şi numai faptul că F. van Eemeren, R. Grootendorst clasifică actele de limbaj în: Acte de limbaj reprezentative, directive, promisive, expresive, declarative etc., am da cel puţin nuanţă, dacă nu şi credibilitate, celor spuse. Cert este că o analiză pertinentă de text şi de conţinut pune în evidenţă atât tipul propoziţiilor cât şi valoarea lor de adevăr. Iar dacă ele, propoziţiile, mustesc a adevăr, în conţinut,  în faţă iese şi vorbitorul, oricine ar fi: eu, omul de rând, semenul meu, savant de renume, politicianul etc.
Cu toate acestea, după toate cele spuse, pentru că veşnic am fugit de ermetisme ca dracu de tămâie, trebuie să recunosc faptul că şi acum, la fel ca la început, sunt în aceeaşi mare încurcătură! Pe de o parte, bâjbâi în a-mi  găsi locul (prost sau deştept? – Dumnezeu ştie! Cică ar depinde, în mare măsură, de... p----d, S--ă, şi, evident, de perspectivă, la care, mă rog, trebuie adăugată şi interpretarea. Asta pentru că sunt din cei ce se ocupă cu ea!), pe de alta, cei ce ar trebui să vorbească, tăcând (lăsând la o parte momentele în care bat câmpii), îmi dovedesc, fără ezitare, că  nu există,  şi nu în ultimul rând, în lipsa celor anterioare, analiza, fie ea şi de domeniul ştiinţei, tot un fel de apă de ploaie se cheamă.
„Speculaţii! Face şi ăsta pe deşteptul!” – ar putea spune, pe bună dreptate, chiar şi un confrate.  Iar atunci, ce-mi rămâne? Să vă invit să ne uităm în jur, să vedem ce ni se întâmplă şi... voi decideţi. Ca eu, ,,omul aruncat în lume”, mă tot poticnesc.  Acum şi pentru faptul că tocmai au ieşit prealaţii cu moaşte la plimbare de parcă sfinţii ar fi de vânzare!, (Poate greşesc, Dumnezeu să mă ierte!), propovăduind şi ei răbdare. Deci, „...puţintică răbdare, chestiuni  arzătoare la ordinea zilei” zice ,,mon cher” de la tribună, răbdare zice şi popa (că tot a mai făcut-o şi o face zi de zi în slujba... domnului cutare), răbdare...  Parafrazând întreb: răbdare, răbdare, dar... şi noi, că orişice! Orişicum?... De votat (v)-am votat! În plus, acum şi până când?
,,E, şi dumneata...” – îmi zice unul Stan ( ăla păţitul,  aţi auzit de el, de pe la mine din Bulzeşti) -  ,,parcă n-ai şti! Până ce-or face ăştia toţi, dar toţi,  cocoaşa mare!”  Da? ,,Da!”
Ei, păi, atunci, fraţilor, ce să mai zic: răbdare!
 Răbdare, răbdare, dar... şi noi, că orişice?!... Orişicum?!... Nu?

Duminică, 24 10 2010,                                 Autor: Nicolae Bălaşa
      Bulzeşti, Dolj   

Vesnicia incepe cu Ion Iliescu

In ce masura mai seamana PSD cu discursul lui Ion Iliescu de la congresul mobilizator care l-a adus la microfon cu mesaj inclusiv pe Radu Sarbu, reprezentantul unui partid care-l socotea pe fondatorul socialismului cu fata umana ca fiind la originea tuturor necazurilor de dupa revolutie ale romanilor?

Socotind dupa cantitatea discursului, intr-o mica masura. Cele peste 40 de minute de analiza denota ca neamaiavand audienta in interior, fiind de multisor nevorbit cu rost, Ion Iliescu a folosit ocazia pentru a arata ca inca exista, si are o capacitate de lupta demna de lauda.

Dar nu atat spre poporul pesedist s-a adresat el, ci mai ales spre bazinul sau electoral, care inclin sa cred ca mai are inca o consistenta de invidiat, cu toate ca parintele PSD se afla la varsta la care ar trebui sa impleteasca botosei.

Care bazin electoral nu are unitate de masura pentru populism, acest concept lipsindu-i cu desavarsire din fondul principal de cuvinte. Cum sa nu fie asa, de vreme ce este destinatarul manierei lui Ion Iliescu de-a socoti vremurile pe care le-a calarit timp de10 ani?

Presedintele-fondator este constient ca fiind un rasfatat al sistemului, a facut parte din el si si-a pus amprenta asupra dezvotarii democratiei romanesti, dar in ochii electorarului, care are memorie scurta, asta nu are importanta. In ce masura a ajuns societatea in care ne invartim sa sufere de toate bolile de nervi si din cauza prestatiei sale parintesti nu mai conteaza - aceasta este singura constatare in jurul careia ma invart de cand l-am ascultat, si ma intreb cati dintre romani isi mai amintesc.

In fapt, pe o aducere-aminte selectiva se bazeaza Ion Iliescu. Principala caracteristica a companiei pentru cucerirea puterii de catre PSD este demonizarea actualilor guvernanti prin comparatia cu dictatura lui Nicolae Ceausescu.

Socialismul modern pe care pretinde ca-l presteaza face apel la mancare si acoperis, cu capitolul distinct constituit de categoria "sa luam de la bogati si sa dam la saraci". Un mesaj drag, probabil, unor investitori care se aude ca se pregatesc sa ne calce pragul, invitati de forta de munca tot mai ieftina si mai deznadajduita. Bun venit, impozitul pe profitul dumneavoastra tocmai s-a dublat!

Dar politica pasilor cu bataie lunga nu se afla in intentiile socialistilor. Sa apuce mai intai puterea, si apoi or mai vedea ei.

Pana atunci, sa le spunem oamenilor ca tara are un potential agricol enorm, pe care nimeni nu l-a pus in valoare. Ca mor de foame la marginea ogorului, ca dreapta a destabilizat economia de fiecare data cand a venit la putere dupa ce guvernarile socialiste au reparat-o cat de cat.

Mai ramanea sa-si aduca aminte Ion Iliescu de mosieri, sa reafirme ca proprietatea este un moft, si tacamul era complet. Doar ca tinta sa electorala se afla si in zona urmasilor acestora, si nu dadea bine.

Dar haideti sa spunem ca PSD isi va repara toate greselile cand va ajunge la putere, toate erorile de judecata. Va termina cu furtisagurile care adusesera acum cativa ani Romania in topul clasamentului coruptiei. Mie imi trebuie insa mai mult decat sperante.

As fi apreciat urmatoarea fraza: Am furat de-am rupt, au furat si urmasii nostri ce le-am mai lasat, dar de-acum gata, nu a mai ramas nimic, tragem linie si punem osul. Dar ea n-a venit! 

 

Sursa:Ziare.com

Ion Iliescu despre Marian Vanghelie: "A ajuns golanul ăsta să dea linia partidului”

Invitarea lui Sorin Oprescu la Congresul PSD a încins spiritele în rândul social-democraţilor.

„Oprescu nu trebuia invitat pentru că face afaceri cu PDL, cu Elena Udrea şi Bogdan Buzăianu”, i-a spus Marian Vanghelie lui Victor Ponta ieri seară la şedinţa Comitetului Executiv al PSD.

Vanghelie a adăugat că nu i-a plăcut acest lucru, moment în care a intervenit Ion Iliescu şi i-a retezat discursul. „Nici mie nu mi-a plăcut ce ai făcut cu Dan Diaconescu. Aşa că ia loc”, i-a spus Iliescu.

Preşedintele de onoare al PSD s-a referit la faptul Marian Vanghelie l-a invitat pe patronul OTV să participe şi să ia cuvântul la Conferinţa organizaţiei de Bucureşti desfăşurată joi seară.

Opoziţia lui Vanghelie faţă de Oprescu l-a iritat destul de tare pe Ion Iliescu. Potrivit unor surse din PSD, ieri seară, într-un grup restrâns de lideri PSD, Ion Iliescu a avut o exprimare foarte dură la adresa lui Vanghelie.

„A ajuns golanul ăsta să dea linia partidului!”, ar fi spus Iliescu indignat că Vanghelie s-a opus invitării lui Sorin Oprescu la Congresul PSD.

Este de notorietatea relaţia strânsă dintre Sorin Oprescu şi Ion Iliescu. Primarul capitalei este considerat copilul de suflet al lui Ion Iliescu.

Neagu Djuvara: Iliescu si Hrebenciuc, criminali pentru Romania

Reputatul istoric Neagu Djuvara considera ca PNL nu poate "sa mearga mana in mana" cu PSD, partid  care "are in spate umbra lui Iliescu, a lui Cozmanca sau a lui Hrebenciuc", toti acesti oameni politici fiind in opinia sa "criminali".

Intr-un interviu acordat Adevarul, Neagu Djuvara a criticat decizia lui Crin Antonescu de a se alia in turul doi al prezidentialelor cu social-democratii, in vederea sustinerii lui Mircea Geoana.

"Eu i-as fi spus lui Crin Antonescu ca nu se poate ca un partid liberal sa mearga mana-n mana cu Geoana care, desi e mai occidentalizat decat ceilalti, are in spate umbra lui Iliescu, a lui Cozmanca sau a lui Hrebenciuc.(...)Criminali! Sunt cei mai nocivi pentru ca eu continuu sa cred ca ei trag diverse sfori", a afirmat istoricul.

Acesta s-a aratat indignat de "democratia originala" prezidata de Ion Iliescu, care "ne-a intarziat cu zece ani intrarea in Europa", si dezamagit de "naivitatea" lui Emil Constantinescu, presedintele caruia "i-au trebuit patru ani ca sa-si dea seama ca fosta Securitate continua sa conduca tara".

In ceea ce il priveste pe presedintele de onoare al PSD, Ion Iliescu, Neagu Djuvara considera ca acesta este un politician "dibaci", dar, in istoria romanilor, "va fi infierat si considerat omul care a intarziat integrarea Romaniei in Europa si care a vrut sa continue pe ascuns comunismul".

"Eu nu am o problema impotriva unui om, dar el este adus de aceasta clica care se manifesta in Parlament si care a pus mana pe averi colosale...", mai apreciaza Neagu Djuvara.

E o rusine ca nu am scos la lumina ce s-a intamplat in decembrie '89 si la mineriade

Istoricul anunta ca va publica o scrisoare deschisa adresata presedintelui Basescu, in care ii va spune ca "e o rusine faptul ca, dupa 20 de ani, noi nu am scos inca la lumina ce s-a intamplat in decembrie 1989 si nici in cele trei mineriade".

"El ne-a fagaduit ca va da drumul Justitiei pentru a incepe aceste procese. Uite ca au trecut noua luni si ca n-a facut nimic... Asa ca eu o sa-i aduc aminte. Acesta este un cancer pe care noi trebuie sa-l operam acum cu bisturiul. Daca nu-l operam, sa stiti ca nu se incepe vindecarea Romaniei", a avertizat Neagu Djuvara.

Intrebat daca este de acord cu acuzatiile care i se aduc lui Traian Basescu, ca ar face parte din "sistemul ticalosit", istoricul a raspuns: "Nu-mi dau seama, dar presedintele poate iesi din 'sistemul ticalosit' daca-si tine promisiunea de care am vorbit. Romanul, in general, are fibra politica, chiar daca ne-am saracit si am scos smantana de pe tara in ultimii 20 de ani. Putem juca un rol in Europa, daca ne insanatosim mai intai in tara".

Iliescu se teme de tradare

In democratie, dar mai ales in democratia noastra "originala", se poarta lupta politica, insa nu cea drepta, cea bazata pe rezultatul voturilor, ci lupta smechera, cu suspendari si daramari de guverne, precum cea care se programeaza acum.

Ultimele declaratii ale domnului Ion Iliescu, presedinte de onoare al PSD, par sa spuna ca domnia sa se teme de tradare, iar de aceea crede ca se impune o alianta, parafata si legalizata la tribunal, cu liberalii, pentru ca ofensiva impotriva actualului guvern si a presedintelui sa dea roade.

Si daca domnia sa lasa sa se inteleaga ca se teme de tradare, stie foarte bine ce spune la experienta sa de politician. Ion Iliescu stie mai bine decat oricare alt politician ca in politica nu exista caracter, prieteni, familie.

In politica exista doar interese si cine indrazneste sa-si tradeze prietenul de interese este eliminat imediat de cel mai tare, de cel care, la momentul potrivit, tine in mana cartea cea mai puternica, cum de altfel, s-a si intamplat. Asa ca suspiciunea domnului Iliescu se bazeaza pe fapte si nu pe banuieli.

Mergand pe firul declaratiei domnului Ion Iliescu, vedem insa ca nu e vorba numai de tradarea celor cu care au un interes comun - suspendarea presedintelui si daramarea guvernului actual - ci de ceva mult mai grav.

Domnul Iliescu isi doreste sa aiba PNL-ul alaturi, sa-l controleze si sa-i impuna o noua orientare care sa corespunda intentiilor sale, ca nu cumva sa se refaca dreapta.

Cu alte cuvinte, pentru Ion Iliescu nu conteaza viitorul PNL, acum PNL trebuie anihilat, eventual contopit sau absorbit total de PSD, ca nu cumva sa se refaca Alianta DA cea care, in 2004, a castigat alegerile.

Se vede ca politica de dreapta a actualului guvern il deranjeaza si il revolta pe Ion Iliescu. Domnia sa considera ca, daca in anii '90 a existat o orientare de stanga, rezultata din alegerile care au urmat, Romania trebuie sa revina la starea de atunci cu PSD in frunte.

De asta data, Ion Iliescu nu a mai fost diplomat in declaratii. A spus clar, raspicat ce isi doreste ca sa priceapa tot omul: distrugerea dreptei, folosindu-se ca de o uneala ucigatoare chiar de un partid de dreapta, fara sa se gandeasca la consecintele in timp pe care ar trebui sa le suporte PNL, si revenirea, intoarcerea Romaniei la social-democratia anilor '90, ca fiind ceva de la sine inteles, ceva prestabilit.

Dar de voturile romanilor, de dorintele si preferintele lor, Ion Iliescu nu pomeneste nimic, pentru ca votantii inca nu fac parte din regula jocului dumnealui.

Si se spunea ca domnul Ion Iliescu nu mai are nici un cuvant de spus in PSD si ca functia onorifica pe care o are nu-l autorizeaza sa ia decizii.

Eu cred ca toate deciziile in PSD se iau la initiativa, la propunerea lui Ion Iliescu si ca Victor Ponta, cel ales sef PSD, fara niciun merit, ci doar pentru ca asa a vrut presedintele onorific, nu este altceva decat marioneta sonora care transmite in eter si spre cei care vor sa-l asculte, ce vrea seful din spatele usilor inchise.

Geoana: Rivalitatea dintre PSD si PNL trebuie pusa la congelator

Mircea Geoana, presedintele Senatului, a declarat ca PSD si PNL trebuie sa puna "la congelator" rivalitatile, pentru moment, in conditiile in care obiectivul principal este daramarea Guvernului Boc.

Geoana a precizat ca intelege "obsesia" liberalilor in ceea ce priveste PSD, care este un partid mare si, momentan, partidul numarul unu in sondaje, dar si "germenul de rivalitate pentru ce va sa fie dupa alegerile viitoare". Liderul PSD a pus insa accentul pe unitate, in lupta cu Guvernul.

"Va fi o bataie intre stanga si dreapta, intre PSD si PNL, pentru urmatorii 20 de ani. (...) Eu cred ca orice rivalitate intre PSD si PNL trebuie, pentru moment pusa in congelator, va avea timp sa se dezvolte", a spus Mircea Geoana, la Realitatea TV.

Demnitar Demagog: Îl rog pe dl. Jeoana, împreună cu "rivalitatea" sa mai bage pe cineva la congelator, ar putea sa-i bage și pe stimabili Ilici, Hrebe..., Crina și Nastasian, sa vedem ce pot face toți aceștia împreună cu "rivalitatea" la congelator, voi ce părere aveți, pe cine ar mai putea Jeoana sa bage la congelator?

Sursa foto: www.tykryt.com

Angajam Cocalar: La bursa de locuri de munca din Buzau s-a oferit un post de cocalar

Bursa locurilor de munca din Buzau a postat un anunt cel putin neobisnuit, privind un post de cocalar: reprezentantii AJOFM sustin insa ca este vorba despre o greseala de litera in anunt.
Postul de cocalar este oferit de o firma de comert si prestari servicii, iar pentru a candida nu este nevoie de studii superioare, conform Realitatea Tv.

Reprezentantii AJOFM sustin insa ca postul nu este pentru un smecheras de cartier, ci pentru un "cocator", pentru ca anuntul contine o greseala de litera.


Sursa foto: bacaulevanghelic.wordpress.com