13 iun. 2011

Romanii nu mananca unguri. Vor sa le fie prieteni

Cand au anuntat liderii UDMR ca supravietuirea actualei Coalitii de guvernare depinde de adoptarea, in aceasta sesiune parlamentara, a Legii privind statutul minoritatilor nationale, terenul de lupta parea clasic. Doua damburi, osti fata in fata, pe un singur rand, si inaintarea era singura optiune, pana cand un muschi, sau altul, il dovedea pe celalalt.
Interventia lui Traian Basescu a transformat campul in tabla de sah. La poalele dambului portocaliu s-a ivit o mlastina vesela, pe numele ei reorganizare administrativa, in care liderii maghiari au fost invitati sa-si lase dintii, precum Sinan Pasa la Calugareni.

Proiectul aduce impreuna Muresul, Harghita si Covasna, cum le tremura inima de asteptare lui Marko, Kelemen si compania, dar trimite alaturi inca trei judete, ca regiunea "Centru" sa fie justificata. Si sa nu se ridice romanii portocalii impotriva propriilor lideri.

Si ce sa vezi? Dintr-o data, statutul minoritatilor nu mai este singurul punct de pe ordinea de zi a santajului. Unde mai pui ca in acelasi capitol aud ca exista un subpunct: regiunea de nord-vest sa se limiteze la Satu Mare, Bihor si Salaj, adica urmatoarele trei judete, dupa Mur-Har-Cov, in care numarul maghiarilor este mare (35 la suta, 26 la suta respectiv 23 la suta, potrivit recensamantului din 1992). Fara Maramures, Bistrita-Nasaud si Cluj.
Eu inteleg dorinta de autodeterminare. O unitate administrativ-teritoriala este cu atat mai eficienta cu cat are mai multi lianti din punct de vedere demografic si cultural, insa pretentiile liderilor maghiari sunt vecine rasismului. Desi nu o spun pe sleau, nu suporta sa se amestece cu romanii, pentru a-si conserva cultura - exista, de altfel, comunitati unde, pentru pastrarea fiintei, verii se casatoresc intre ei.

Imi amintesc o declaratie facuta de Marko Bela la Cluj-Napoca, de un 15 martie, in prezenta presedintelui Ungariei Solyom Laszlo, in care fostul numar unu al UDMR spunea ca dragoste cu sila nu se poate.

Oare fericirea maghiarilor depinde de cusca in care vor sa se inchida? Atat de sterp sa le fie sufletul incat sa refuze mana celor de langa ei care au o singura vina, aceea de a avea alta limba materna?

Ma indoiesc. De fapt, sunt convins de contrariul. Sentimentul apartenentei la minoritate induce, fireste, cateva componente emotionale frustrante, insa ele au leac: comunicarea, conlucrarea, coabitarea, respectul si, as indrazni sa spun, dragostea. Maghiarii nu sunt lipsiti de iubire, patima lor o demonstrează. Doar ca nu au lideri care sa le-o spuna. Nu aud decat ca singuri, in colivie, le-ar fi mai bine. Si e aberant intr-o lume care-si desfiinteaza granitele, unde diversitatea culturala reprezinta un motor al dezvoltarii.

La Miercurea Ciuc, chirurgii nu scot apendicele in limba maghiara. Bisturiu pentru depresie, insa, de ce nu inventeaza nimeni? Unul european, multicultural, ivit intr-o strangere de mana. Oare daca si-ar pierde obiectul de activitate, liderii UDMR s-ar inchide in casa? In regula, sa o facă. Dar sa nu-si dea foc! Romanii nu mănâncă unguri. Vor sa le fie prieteni. Sursa: ziare.com

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu