Înapoi, prin rotație
Înlăturarea pe 27 aprilie 2012 a executivului condus de Mihai Răzvan Ungureanu a manifestat directe repercusiuni asupra partidului aflat la guvernare. Democrat-liberalii au cedat puterea colosului USL-ist, ce a luat ființă prin fuziunea partidelor PSD, PNL și PC, dorința de a ajunge la ocârmuirea statului dovedindu-se mai presus de oricare principiu sau doctrină. Țelul a fost atins. Social-democratul Victor Ponta deține acum în custodie destinele românilor. Dar socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg. Multitudinea promisiunilor efectuate până la preluarea puterii s-a transformat în pulbere și praf. Doar salariile au fost, cu chiu, cu vai, reîntregite. În rest, un val de taxe noi și de scumpiri. Impunerea unui impozit de 16% pentru crescătorii de animale, impozit pe care aceștia nu îl datorau anul trecut, creșterea tarifelor RCA, taxe speciale pentru distribuitorii și transportatorii de gaze naturale, majorarea accizelor, sunt numai câteva din prevederile de acest gen, deloc compatibile cu standardul de așteptare al cetățenilor.
Dictonul ”la plăcinte înainte, la război înapoi” pare să se muleze perfect prezentei stări de fapt. Căci într-un fel se vedeau lucrurile din opoziție, și în cu totul alt fel, de la fotoliul mult-râvnitei guvernări. ”Noi nu ne vindem țara”, primește în acest context metamorfoza sloganului populist. Tonul categoric prin care se interzicea exploatarea gazelor de șist a fost înlocuit acum printr-un aviz favorabil din partea ANRM, ce arată că explorarea și exploatarea lor nu este interzisă.
Guvernul pare să bată pasul pe loc atunci când vine vorba de problema spinoasă a creării locurilor de muncă, problemă lăsată, din nou, în responsabilitatea unor ipotetici investitori. Atâta doar că oamenii nu mai au vreme să aștepte. Ștampila votării direcționată către USL a reprezentat o consecință a promisiunilor, dar și a denigrării democrat-liberalilor, în slujba căreia mai multe trusturi mediatice și-au angajat întreaga iscusință. Dată fiind îndârjirea cu care armata de susținători a luptat în tranșeele diverselor posturi TV, finalitatea nici nu se putea să fie alta decât cea scontată. Oamenii au început astfel să îl asemuie pe Victor Ponta cavalerului în armură strălucitoare, justițiarului nepereche, un nou Mesia, capabil să transforme România într-un tărâm cum nu s-a mai văzut, în care tot ce zboară se mănâncă, iar câinii au într-a lor coadă atașați câte un covrig, sau chiar și doi, cine poate ști?, în funcție de posibilități.
Realitatea învinge însă orice utopie, iar premierul Victor Ponta s-a dovedit a fi, până la urmă, aidoma predecesorilor. Nici o diferență, câtă vreme problemele fundamentale ale traiului de fiecare zi nu dau nici un semn că ar putea să își găsească rezolvarea.
De la începutul noii guvernări, instaurată cu trâmbițe și surle, au trecut 10 luni. Am asistat în tot acest răstimp fie la scandaluri, fie la eschivări cu iz școlăresc, în virtutea cărora de vină pentru toate ar fi doar greaua moștenire lăsată de portocalii, fie la noi prevederi, menite să îngreuneze și mai mult, bugetul cetățeanului de rând.
Dacă o vor mai ține tot așa, USL-iștii ar trebui să se obișnuiască încă de pe acum cu revenirea mult-hulitului PDL, în chip triumfal, la frâiele puterii. Cunoaștem oamenii. Știm că entuziasmați de noua putere, aceștia o lasă baltă atunci când se conving că laptele și mierea este cu neputință să curgă din belșug pentru toți, îndreptându-și speranțele, curios, nu spre o nouă formațiune politică, ci spre partidul de la trecuta guvernare. Iar rocadele între marile partide și ignorarea completă a celor de dată mai recentă reflectă nota caracteristică a României de după 1989. Dacă nu e PDL, atunci e USL. Iar dacă USL se va scinda, identitatea partidului ce va rămâne în scrutinul electoral este mai mult decât evidentă. Cei angrenați in luptă vor rămâne social-democrații, știută fiind adeziunea deloc suficientă pe care românii o au atunci când vine vorba despre conservatori sau liberali.
Autor: Moldovan Roxana-Luiza