15 mai 2010

Cum si-a sapat Europa singura groapa

Pe cine va mai da vina Europa de data asta pentru criza in care se afla? De doi ani europenii arunca pisica peste Ocean pentru problemele financiare mondiale. Acum, dupa ce si-au dat seama ca au nevoie de un plan de salvare a euro de un trilion de dolari, liderii din UE s-au aplecat asupra problemelor din propria curte: lipsa de disciplina fiscala, rigiditatea pietei fortei de munca, evaziunea fiscala si competitivitatea in scadere.

Planul adoptat recent va salva Grecia pentru urmatorii trei ani, dar va impinge, de asemenea, datoria elena la peste 150% din PIB. Planul va evita efectul de domino asupra altor economii subrede - in special cele din Spania, Portugalia, Irlanda si Italia - dar, fara o reforma fundamentala, ziua judecatii a fost numai amanata, considera analistii de la Forbes.

In cel mai bun caz, Fondul Monetar International nu se asteapta ca rata somajului in Grecia sa scada sub 15% si nici nu vede vreo imbunatatire semnificativa pe piata muncii din Spania, unde rata somajului a ajuns la 20%.

Adeptii teoriei conspiratiei pot sa puna actuala criza pe seama speculatorilor care au cumparat CDS emise de Grecia, Spania si Italia, dar nimeni nu poate crede ca acestia sunt vinovati de situatia grea de la Atena, unde cheltuielile au fost excesive.

Recentul plan al UE presupune impunerea unor masuri de austeritate foarte stricte care urmeaza sa fie impuse in incercarea de a reduce deficitul bugetar al Greciei care recent s-a umflat pana la 13,6% din PIB.

Este practic imposibil sa ne imaginam cum poate fi readusa la crestere economia Greciei si cum se pot inmulti veniturile la buget daca populatia si companiile sunt supuse acestui regim fiscal draconic. Standard & Poor's estimeaza ca PIB-ul Greciei nu va reveni la nivelul din 2009 inainte de 2017.

Cum s-a ajuns la o criza a monedei euro?

Politicile sociale rasuflate

Totusi cum a ajuns Grecia aici? Nu cu mult timp in urma presedintele francez Nicholas Sarkozy a vorbit filosofic despre "victoria modelului european". Iar Steven Hill, autorul "Europe's Promise", a declarat ca "politicile sociale capitaliste din Europa reprezinta cea mai buna solutie pentru a face fata provocarilor cu care se pot confrunta democratiile moderne de astazi."

Ironic, tocmai aceste politici sociale europene nu au reusit sa impiedice dezvoltarea economiei subterane. Fiscul spaniol a calculat ca 23% din PIB-ul tarii reprezinta economia gri, care a crescut cu 0,7% in 2009, in timp ce economia oficiala a scazut cu 3,2%. In Grecia se estimeaza ca 25% din PIB provine din activitati subterane, asa ca se pare ca responsabilitatea civica si solidaritatea propovaduite de liderii europeni nu prea functioneaza.

Cu cateva luni in urma, laureatul premiului Nobel Paul Krugman a comparat cresterea economica din Europa cu cea din SUA. Incepand din 1980, economia americana a atins o rata medie anuala de crestere a PIB de 3%, in timp ce 15 economii din UE au crescut doar cu cate 2,2% pe an. Krugman pune acest fapt pe seama cresterii populatiei, care e mai rapida in SUA si poate explica diferenta de performanta economica. Dar poate cineva sa considere o scuza buna pentru Europa scaderea natalitatii, imbatranirea populatiei si costurile sociale in crestere, pe care pana si FMI le considera periculoase?

Unii au argumentat ca Europa a optat pentru o crestere mai lenta pentru a asigura echitate sociala. Ca si cum asta ar fi posibil. Daca te plimbi de la cafenelele din St Germain pana in St Denis sau din vestul Londrei la Manchester, poti sa vezi ca egalitatea europeana este un mit. Europa se confrunta in prezent cu aceleasi probleme in mediul urban si social ca si SUA. Spre nenorocirea sa, Grecia a descoperit ca plasele de siguranta sociala nu sunt viabile fara o crestere economica sustinuta.

Problemele de pe piata muncii

Pentru cei aflati deja in campul muncii, Europa ofera o protectie mare. Exista siguranta locului de munca, iar disponibilizarile sunt generos compensate. Insa pentru outsideri, provocarea de a gasi un prim loc de munca nu trebuie subestimata. Pentru noii intrati in forta de munca - in special persoanele tinere si femeile - e insa mult mai greu pentru ca nu prea se creeaza noi joburi. In prezent exista o stare de fapt care a retrogradat femeile si tinerii Europei la statutul cvasi-permanent de outsideri. In UE, 60,4% dintre femei sunt angajate, comparativ cu 65,5% in SUA, potrivit Organizatiei pentru Cooperare Economica si Dezvoltare Economica (OCDE). continuare ...

Un comentariu:

  1. Țara orbilor și chioru’-împărat
    Articol scris de Simona FICA,13 Mai 2010
    Era în 20 mai 1990, Duminica Orbului. Am mers la promenada mascaradei, in corpore, cu trandafiri într-o mână și voturi tembele în cealaltă. Murise regele și noi îl încoronam voioși pe Păcăliciul „Măi-Dragă”. La un popor care își asasinase președintele pentru că îi dăduse locuri de muncă, case, mașini și concedii la munte și la mare pe cheltuiala statului, așa conducător nou îi trebuia. L-am meritat pe Iliescu, pentru că, în Duminica Orbului, am fost chiori cu toții și ni l-am cocoțat în frunte. După ce ne-a mai revenit, oarecum (la unii), vederea, am mers iar la mascaradă, și am schimbat de la fundul țării pampersul Ilici cu scutecul Constantinescu. Ăsta da președinte: a dat Basarabia pe veci rușilor și a distrus serviciile secrete. Iar am avut atunci o sclipire de vedere și l-am dat jos, înlocuindu-l cu băbăciunea de dinainte, pe principiul rău cu rău dar mai rău fără. L-am schimbat pe Țap cu Bufnița și din nou, timp de patru ani, ne-am pierdut parțial vederea. N-am văzut că muzeul Cotroceni a devenit palat dictatorial și garnizoana unui grup de crimă organizată ce s-a așezat încet-încet pe spinarea noastră (și BINE NE-A FĂCUT, prostia întotdeauna se plătește!). A venit apoi anul 2005. Încă eram chiori, dar un pic, un pic mai vedeam, în ceață, cum clica lui Iliescu distrugea cu sârg ceea ce noi construisem în 50 de ani. Ne-am primenit, ne-am gătit, am dat dracului trandafirii cu țepii lor cu tot, și am votat iar. L-am dat jos de pe soclu pe comunist și am pus un securist (măcar dacă în prostia noastră am fi pus un securist loial României, dar noi l-am ales exact pe cel care vânduse secretele militare ale țării pe vremea când se juca de-a piratul-conducător de navă prin țările arabe!). Nu l-am văzut, timp de patru ani de domnie, că bea, că preacurvește, că râde ca prostul în târg la înmormântări ori plânge ca paiața la nunți, că ne-a trimis militarii la dracul în praznic unde chiar îi ia dracul, rând pe rând, întorcându-ni-se în sicrie de plumb, că minte și că își pune țiitoarea - Leana lu’ Cocoș - să ridice viloanțe personale peste amărâtele noastre de bordeie, ori că ordonă limbricului pus premier de paie să dărâme ce-a mai rămas nedărâmat de Iliescu-Constantinescu. Și, pentru că suntem chiori, cu toții, am mers din nou, ca turma, să îl votăm, la sfîrșitul anului trecut. Sfârșit a și fost! Ne-a luat pentru totdeauna vederea. Suntem ORBI! Orbi conduși de Chioru-Împărat.
    Simona FICA

    RăspundețiȘtergere