31 ian. 2010

Solutia pentru PSD: Un presedinte 4 x 4

N-a mai fost niciodata atata fierbinteala in PSD si se prea poate ca sfortarea de-a alege o capetenie in stare sa stranga toate taberele la san si sa le gatuie frustrarile, spre a cladi un destin, cu un ochi atent la ferestrele de oportunitate, sa se sfarseasca prost.
Renuntarea la orgoliu e prima conditie, dar tare mi-e ca ambitia urca pisc dupa pisc si nu mai este loc de intelepciune. De ce nu sunt in stare politicienii sa-si arunce agenda personala, sa aiba rabdare, sa construiasca durabil? Pentru ca nu-si vor alege niciodata in frunte un calugar. Si acestea fiind spuse, sa lucram cu materialul clientului.

Strutocamila victoriei

Cum tinta PSD nu este mantuirea, ci puterea, trebuie sa se asigure ca foloseste toate resursele pentru a o obtine. Necazul e ca Ion Iliescu, perceput drept singurul care a reusit sa pastreze un echilibru intre tabere, are 80 de ani, deci ce mai ramane? O mana de oameni care-si doresc sa reuseasca acelasi lucru.

Insa dintre cei angajati pe culoare nu se-arata decat niste felii de potential. Stranse laolalta, ar iesi un lider acatarii. Prin urmare, propunerea mea este ca PSD sa renunte la alegerile pentru o singura functie si sa infiinteze patru. Sa-i instaleze pe toti.

Adrian Nastase. O mana de fier intr-o manusa din beton, creier mult, inteligenta analitica, viteza de reactie. Spiritual cum sunt putini in casta politica. Este in stare sa pareze iute, fara sa-si piarda cumpatul, nu-i tresare niciun muschi daca este atacat sub centura, poate aborda orice subiect, de la muzica clasica la productia de ovaz. Plus o putere de munca iesita din comun.

Le tinem pe astea si inlaturam suspiciunile de coruptie (pare ca nu mai conteaza) si faptul ca n-a reusit sa-si invinga aroganta din cauza careia a pierdut aderenta nu numai in fata poporului pesedist, ci si a electoratului. Nu-i nimic, completam de la altul.

Cristian Diaconescu. Pune pe masa exact ceea ce-i lipseste lui Nastase: simtul masurii. Isi cunoaste limitele, care se invart in jurul capacitatii de-a fi o mana forte. Un poet ratacit in politica. Sensibil, sincer, atins in mica masura de politicianism, este atat de devotat cauzei incat a fost in stare sa candideze stiind ca va pierde.

Stie carte, are viziunea unui partid modern, guvernat de principiile democratiei si transparentei, dar e un slab organizator. Nu-i nimic, mergem mai departe.

Miron Mitrea. E ceea ce se cheama un "tractorist" al politicii. Inteligenta nativa, fara prea multe fasoane, nu e un erudit, dar stie adunarea si inmultirea ca nimeni altul. Daca vrei un oganizator, apelezi la el. Are o memorie de elefant, tine minte toate detaliile din toate filialele judetene, este si un bun negociator, cand nu-si pierde cumpatul. Nu conteaza, ca-si tin altii firea.

Mircea Geoana. Poate cea mai mare calitate este aceea ca reuseste sa se inteleaga cu toata lumea. Daca azi e prietenul unui grup, maine ia masa cu altul. E plin de bune intentii si cam asta e tot. Desi are o cultura prodigioasa, nu-i confera taria de-a selecta definitiv cea mai buna solutie, alegerile sale sunt guvernate de impresii de moment. L-am inclus si pe el in schema, poate organiza niste grupuri de rugaciune.
Citeste mai mult AICI

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu