15 mar. 2010

Ce ne facem cu maghiarii... nu mai vor sa traiasca in Romania?

Vor sa aiba propria lor țară, oare de ce nu se duc acolo de unde au venit.. în țara lor, dreptate pentru Ungaria.
.........................
Nu avem nicio problema cu maghiarii, dar se pare ca ceva nu este in regula nici asa. Trebuie sa existe una, cel putina una.
Mai bine spus nu aveam nicio problema cu ei, pana cand doua stiri au explodat din Secuime. Prima - Adunarea Alesilor Locali din Secuime a votat oficializarea limbii maghiare in Tinutul Secuiesc. A doua - Partidul Civic Maghiar a propus ca toate regiunile istorice din tara sa dobandeasca autonomie teritoriala, alaturi de Tinutul Secuiesc.

Pana sa vedem ce probleme am putea avea noi cu maghiarii, sa vedem cum vad ei posibila rezolvarea acestei deja amorsate situatii. S-ar parea ca dinspre maghiari, tema autonomiei poate fi privita detasat, calm si, aparent, fara prea mult patos nationalist.

Presedintele Consiliului National Secuiesc a afirmat ca statutul de autonomie al Tinutului Secuiesc trebuie, mai intai, sa fie acceptat de opinia publica si lumea sa inteleaga despre ce e vorba. Altfel spus, pana sa meditam asupra problemei in sine, maghiarii deja ne-au aruncat bomba in brate. 

Subtil, revenind in actualitate, fara a parea ca se mai afla in centrul atentiei, problema autonomiei Tinutului Secuiesc pare a fi acoperita de posibilitatea ca toate regiunile istorice din tara sa dobandeasca autonomie teritoriale...

Pentru a distrage si mai mult atentia de la concentrarea pe problema cea mai dureroasa, respectiv asupra autonomiei tinutului Secuiesc, maghiarii au introdus in joc agumentul rational, fata de care esti aproape obligat sa fii decent in exprimare: "daca reusim sa convingem opinia publica ca niciunul din obiectivele statutului nu e ostil fata de nimeni, se poate duce o viata normala, chiar mai mult de atat, democratia si egalitatea deplina de drepturi numai asa se poate realiza, atunci vom fi mai aproape de adoptarea lui".

Indiferent cat de suspiciosi am fi la adresa maghiarilor, trebuie sa recunoastem ca in fata acestor exprimari ale dorintei lor, aparent decente si candide, vocea romanilor nu se poate isteriza. In fond, maghiarii si-au aruncat atat de elegant tema in dezbatere publica, incat oricine ar apela la forta sau la atitudini extreme, ar fi privit ca un ciudat si un extremist.

Asa cum (era de asteptat, nu?) a reusit sa se faca auzit Corneliu Vadim Tudor, care a dat glas unei initiative prin care ne anunta ca secuii practica terorismul de stat, ca UDRM trebuie scos de la guvernare.

Am putea deci reactiona ca Vadim sau am avea sansa sa ne trezim in sfarsit din somnul popularitatii ieftine si sa analizam ce am pierde cu adevarat, daca am pierde?, in cazul in care Tinutul Secuiesc isi castiga autonomia teritoriala. 

Adica, pana la urma, am ajunge la propunerea maghiarilor: sa purtam o dezbatere publica pe tema autonomiei Tinutului Secuiesc, din care, cu inteligenta si luciditate, sa incercam sa obtinem o concluzie realista si practica pentru viata noastra alaturi de comunitatea maghiarilor.

Este greu sa recunoastem ca destramarea si faramitarea lumii moderne va ajunge intr-un final si asupra tarii noastre. Ar fi intelept daca am avea puterea sa ii lasam pe maghiarii din centrul Romaniei sa se organizeze dupa cum cred de cuviinta, dupa cum stiu si conform resurselor proprii.

Pana la urma ce avem de pierdut? Orgoliul nostru de reprezentanti ai statului national unitar, suveran si independent? Poate acelasi orgoliu istoric este vizat si de ei, in sensul de recuperare insa in fata unui prezent nedrept fata de identitatea lor.

Problema maghiarilor inca nu exista in Romania. Sper ca ea nici sa nu existe vreodata, cu atat mai mult cu cat, oricare ar fi costurile pastrarii unei situatii non-conflictuale, pentru linistea si pacea cotidiana merita platit un pret destul de scump. 
Sursa: Ziare.com

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu